Educația reprezintă în societatea oricărei țări o sarcină majoră a școlii. Cele mai dezvoltate țări ale acestei planete acordă o atenție atât de mare acestui sector, încât în PIB-ul lor, cota rezervată educației are o valoare foarte mare. Tocmai de aceea au ajuns la un așa nivel de dezvoltare! În ultimii ani și în România s-a mișcat ceva în acest sens. Omul cu preocupările sale începe să câștige teren în preocupările celor aflați la guvernare.
Se caută modalități și cele mai eficiente căi pentru ca în scurta lui viață pământeană omul să poată trăi cât mai ușor, frumos, în armonie unul cu altul, fără să fie veșnic stresat de problemele zilei de mâine. Cu un învățământ performant, care să asigure specialiști cu o calificare superioară, care la rândul lor vor eficientiza procesul de producție, va merge și economia noastră! Însă, rolul cel mai important în procesul de educație, până la urmă îl are tot omul de la catedră. Dacă are har, chemare, dragoste de copii și de țară el își face datoria conștiincios, de așa manieră încât elevii să nu-l uite toată viața lor, să-l aibă pururi model, iar el să fie împlinit că a sădit în sufletele tinere sămânță bună, fără să se gândească doar la retribuție. De altfel, dacă ne gândim că în justiție s-au acordat niște salarii colosale, tocmai pentru ca să se muncească cinstit, balanța să nu fie înclinată în nici-o parte, magistrații să nu poată fi corupți, să nu mai fim coada Europei în acest sector, pentru că le ajunge mai mult decât este necesar salariul și rezultatul este că se merge din rău în mai rău, înseamnă că banii nu sunt totul. Depinde de educația fiecăruia, de conștiința de om, de gena lui, de ceea ce Dumnezeu i-a dat! În 5 octombrie, vineri, a fost Ziua Educației. O sărbătoare a tuturor celor care au într-un fel sau altul tangență cu actul educativ. În școli fiecare învățător, diriginte, sau cadru didactic în general, s-a gândit cum să organizeze activitatea grupului de învățăcei mai bine, încât toți să fie mulțumiți.
La clasa a IV-a A de la CNP „Ștefan Odobleja” omul de la cârmă este doamna ADRIANA GĂINARU. Deși foarte tânără, deși a preluat clasa de numai un an, se străduiește să fie un dascăl model. Are o sarcină grea fiindcă elevii erau atașați profund de precedenta lor dăscăliță, d-na ALINA TEIȘ, care a fost nevoită să-i părăsească din motive obiective. Elevul de vârstă mică o consideră pe „doamna” – mama de la școală. Dacă „doamna” a reușit să-i intre în suflet, greu o mai scoți de acolo. Alina reușise în toate privințele să fie „mama de la școală”, chiar și pentru mămicile de acasă. De aceea, misiunea Adrianei a fost una extrem de dificilă. La început, părinții au avut chiar impresia că nu va rezista. Cu răbdare, cu perseverență d-na a reușit să și-i apropie pe elevi ș și a câștigat încrederea deplină a părinților. Sunt un colectiv unit și la bunul lui mers fiecare contribuie după puteri. Activitatea pe care a organizat-o cu elevii de Ziua Educației d-na Adriana Găinaru este încă o dovadă că se implică din tot sufletul, are idei pe placul elevilor, eficiente, plăcute, cu rezultate bune.
În dimineața de vineri, colectivul de elevi cu dăscălița în frunte au pornit de la școală, organizat, spre partea de sud a orașului, la Cetatea Medievală a Severinului. Organizarea activității în acel loc a fost benefică din mai multe motive. Istoria este disciplina care se introduce în studiul elevilor începând cu clasa a IV-a.
Deci, copiii din această clasă exact acum învață abc-ul acestei discipline. La Cetate ei au putut afla „pe viu” ceea ce tocmai învățaseră în primele trei săptămâni la clasă: au văzut un izvor istoric care cuprinde toate elementele cu care ei încep să se familiarizeze la istorie. Acolo s-a putut face o informare sistematică și complexă a elevilor cu o mare varietate de date, fapte, evenimente și fenomene istorice. În al doilea rând elevii au văzut un obiectiv turistic de marcă al orașului nostru, stârnind sentimente de mândrie că orașul nostru este ”poarta latinității orientale.” Noi suntem „urmașii Romei” în cel mai autentic mod posibil, mai mult decât alți români. Dacii de pe malul bâtrânului Danubius au venit primii în contact cu romanii care au atacat nordul fluviului. Tot noi am fost stavilă în fața valurilor de migratori, a turcilor și altor semniții care ne-au atacat vatra străbună. Istoria locală se încadrează de minune vizitând cetatea în istoria universală, pentru că oprindu-i la Dunăre pe vrășmași noi am salvat tot centrul Europei, alt motiv de ligitimă mândrie.
Nu în ultimul rând, copiii de această vârstă sunt fascinați de arme, de tunuri, de armmuri, de turniruri și alte asemenea „competiții” în care îi găsești mai mereu antrenați pe internet. Acolo au putut atinge, examina, chiar practica niște „dueluri” medievale. Partea cea mai plăcută a fost, de bună seamă, aceea că s-au și putut juca pe arenele din interiorul Cetății, apoi în prejma Cetății în parcurile ce se găsesc din abundență. Au făcut poze, s-au „executat prin decapitare” în locurile special amenajate, au „decapitat-o ” și pe doamna și ce poate fi mai pe placul unui copil decât să se transpună în pielea unui cavaler medieval sau a unei domnițe de la castel?!
La ora stabilită părinții au venit să-și ia „cavalerii și domnițele”, gata obosiți dar fericiți. Cu siguranță această lecție o vor ține minte!. Acesta a fost, de fapt, scopul!
Ileana MATEESCU
Lasă un răspuns