COLTU’ PINGUINULUI …

By | September 25, 2018

Încă nu a început toamna să miroase a aromă de frunză dă nuc căzută-n gustul splendid al mustului, că tanti Nuța Cucu a început să mă trezească cu o oră mai devreme, că cică ue nu o să ne mai dea voie să ne jucăm cu ceasurile. Coane, s-au pus pă mine niște vise, dă la o vreme, de am impresia că, dacă mă strofoc, își iau locul în panoplia strategilor electorali locali. Uite, dă pildă, am visat az noapte că Don Costel, fostul PriMARE, să-nscrisăs în pesedeul pă care matale nu-l suporți, că e roșu și la tauri culoarea asta nu le priește, deci, Don Costel cică o să candideze dîn partea pesedeului la alegeri. Nu am mai apucat să văd unde, că m-a trezit telefonul.

Mă suna Culcușica matale să o lămuresc ce-i cu mneata dă la o vreme, că te tot foiești în pat singular, vorbești în somn, dai dîn mîini și gesticulezi cu picioarele. Noroc că am telefonul pă silențios, că altfel cine știe ce mai făceam, că soneria este cu imnul pesedeului. Mi-a trimis-o un hakăr pă mail, cică să te scot pă mata dîn sărite și să te fac să te-nscrii în Partidul ăsta, al Sufletelor Deznădăjduite.

Îmi spunea Culcușica matale că într-o nopate, cînd era ea așa, mai abătută că nu găsea o încheiere la capitolul final al viitoarei ei cărți, că te-ai sculat în capul oaselor, ai luat o foaie dă hîrtie, un pix, ai ieșit pă veranda mansardei și ai început să scrii dă zor. Ai cam stat circa două ore acolo, după care ai revenit, te-ai pus în pat și ai dormit buștean încă 6 ore. Culcușica mi-a zîs că ești deocheat, d-aia faci așa, și că ar fi bine să-ți ghicesc în cafea, să te descînt cu un chibrit stins în prag dă seară la pragul ușii, dar eu cred că nu aici e problema.

Problema e hîrtia aia pă care ai scris noaptea. Unde-i hîrtia? Să nu fie vreo scrisoare la adresa pesedeului, că s-au pus ăștia pă scrisori mai ceva ca clănțăii lui Don Costel, dă care ți-am pomenit. Ba să scrie la județ și ăi dă semnează șterg pă urmă cu pastă corectoare, ba să scrie la adresa lui Livache dă la București, ce mai, toată țara a devenit o poștă și poșta nu mai prididește cu scrisorile. Aștept să pleci d-acasă ca să încep cu Culcușica să caut scrisoarea, că era tare abătută, săraca, ca o frunză tomnatică căzută-n pîrg, că ei nu i-ai mai scris dă mult nici zîua, darmite noaptea. Să nu carecumva să faci vreo nefăcută și să scrii pesedeilor că mă mut dă pă strada asta. Hai să ne păstrăm calmul politic și să purcedem la rezolvarea situației așa cum știm noi, că d-aia sîntem cine sîntem.

Dacă o fi și-o fi, o să dăm publicității scrisoarea matale, scriem la sfîrșit ANONIM sau îl semnăm pă Don COSTEL, că e la modă, în nici un caz să nu luăm țapă, că are cine, și la expeditor scriem
PINGUINU CU MUSTAȚĂ

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *