O ABJECȚIE UMANĂ

By | April 13, 2018

Aud că mă visează, zic unii, că alții mă sună să-mi spună că janghina e obsedată dă mine, o huidumă abjectă după care pute pământul pă care calcă. E formator dă opinie, cum îi place să se lingă singur în priceperea dă care e-n stare, dar, la urma urmelor, n-are nici o valoare, că n-a produs nimic la veața lui, nici măcar zile la pîrnaie, că a fost jmeker și a știut cum să jongleze cu sentimentele judecătorilor.
A încercat, după aia, el să scoată la liman fel și fel dă personaje politice, dar adevărul este că l-au scos din rahat respectivii – și degeaba -, că tot nu e-n stare să-și plătească nici apa plată pă care-o comandă, fără lămîie, că e-n stare dă greață permanentă, cu importanța unui sconcs ieșit dîn primăvară la terasele dîn centrul orașului, unde se afișează ca la defilare, să vază prostimea ce reiting are și-n viața reală, nu numai aia paralelă. Se dă grav ca moroiul care s-a trezit în cimitir la iarbă verde și liniște cu carul, că la el la țară n-a văzut d-astea. E spuma cremelor și cremă dă iaurt, expurată, nu alta, și are impresia că ideile pă care le băsește printr-un orificiu sunt literă dă lege. Noroc că nu-l ține nemîncat un copil bun la suflet și-l lasă să se desfășoare, sticlos, televizionistic chiar, ca izmenele pă sîrmă, ca să se usuce dîn pricină dă ce mai produce nesimțitul. A mîncat la căcat cu vidanja la adresa mea, și nu numai, de au ajuns oficialitățile locale să spele Dunărea cu aerele lui; el le știe pă toate, că așa i-a spus lui karma cînd s-a dus la toaleta pentru femei și n-a găsit hîrtie igienică; el îi știe pă toți, dar nu știe că toți îl știu dă pomanagiul DOUĂJDĂMELEOANE,FRATE.
Stați-ar sărbătorile pascale-n gît, mă, nenorocitule, că nici dracu nu te mai satură. Dîn partea mea, salutări cordiale, da nu pe lumea asta, că oricum nu avem loc dă burdihanul care încă te mai ajută să nu te rostogolești pă stradă ca o abjecție umană sătulă…
KAUSTIC

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *