COLȚU’ PINGUINULUI …

By | December 30, 2017

M-am închis în casă, dă la o vreme, și-mi număr firele dă păr dă pă picioare, că cică e la modă să știi numărul egzact, altfel nu vine moș Niciolaie la tine. Mi s-a făcut un dor dă copilărie dă am luat cățaua-n casă ca să sîmtă și ea că are copilărie, să nu zîcă, pă urmă, ăia dă la protecția animalelor că o traumatizeze. Am impresia vagă că m-a văzut coana Nuța Cucu, această hoașcă care nu latră, da mușcă. Și cînd spuina sta mă bazeze pă următoarele: cînd am dășchis ușa să klas animalul să se-nfrupte dîn veața cotidiană a omului am observat că și tanti Nuța Cucu a dășchis ușa. Cînd am dat să-nchid ușa, a apărut în tocul ușii picioru lui Bogdaprostu, care avea în mînă un volum impresionant dă gros, cu titlul Cele paișpe veți ale animalului dîn om, dă am crezut că cadou mai nimerit decît asta, acu dă sărbători, nu să face. stai așa, coane, că nu e pentru fața matale cartea asta, am luat-o eu, așa, că am găsît-o la un anticar vechi d-al meu, el o avea dîn tinerețea lui revoluționară, cînd să bătea cu gașca lui Năstase, un simplu Adi al pesedeului care nu mai știe încotro s-o ia. Coane, drept să-ț spui, am citit dîn ea primele capitole și nu înțeleg nimica nimicuța. Eu zîc s-o chemi matale pă tanti Nuța Cucu, să ne citească ea la amîndoi, cum ne citeau ai noștri, cînd eram mici, povești dîn Pădurea Verde, că televizor n-aveam. Scoate cățaua afară că poate trezim în ea instincte omenești și ne afurisește asta de nu ne vedem om cu animal. Dîn ce am citit eu să pare că treaba e nasoală. Ne tragem dîn animale și păstrăm în noi chestii specifice lor, karma, mantra, sudoku și inclusiv yoga. Numai că, la ele, la animale, chestia nu să prea aplică, că ele stau mai mult în patru labe. Noi, oamenik, stăm în două. Deocamdată. Pînă ne sună stăpînii, că pă urmă să schimbă treaba. Ne-ndoim vertebral verticalitatea și ascultăm dă ei cum ascultă cățaua dă lanț. Bine, chestia asta e valabilă la mata, eu sînt liber cujetător, am stat, o dată, dă vorbă și cu nea Iliescu Ion, președintele ăla care e ateu dîn creștetul capului și pînă la bocancii dă miner ai coanei lui. Și m-am convins, să știi. Treaba e oablă, dacă nu vine tanti Nuța Cucu să ne introspecteze trecutul, adică cam ce fel dă animal eram noi în trecut, să știi că nu știm ce ne așteaptă-n viitor. Cheam-o acuma, pînă nu vine nea Milogogu c-o sticlă, că iar ne luă cu colindele, plîngem dă dorul lui moșu ăla care vine o dată pă an și ne culcăm neîmpărtășiți în sinele nostru alb gălbui, culoarea oului dă rață.
Maestre, nu am nici un chef s-o chem pă babornița aia, mai bine o pun pă Culcușica să ne citească, cu glasul ei dulce-amărui, ca a lui Jacobs ăla dă a inventat cafeaua, și-ți garantez io că o să ne sîmțîm mult mai pătrunși dă fiorul sărbătorilor specifice anotimpului ăsta. Și, ca să fie mai frumos arealul, adică să stăm în liniște, departe dă luminițele primarului Mariusică, eu zîc să ne mutăm pă insula Șimian, am un lot dă pămînt acolo, luat ca barter în schimbul unor cărți ale mele, cînd încă mai iera verde iarba pă acolo, netăvălită dă tot felul dă proscriși literați ai vremurilor dămult apuse, adică dă pă vremea lui Ghinescu, cel mai în vînă primar dă dinaintea lui Costel, care era să mă calce cu Dacia lui pă patru+una roți. Nu mă sîmt bine cu culoarea lui Mariusică dă la globulețe, poate are Costel alte variante, zău, că mi-e să nu-mi pice greu la tîrtiță sărbătorile astea dîn pricină de culori. În semn dă protest față dă primarul ACTUAl am vopsît și porcu, dă nu mai știe dacă să guițe, latre sau să tacă dîn rît.
Ce zici, luăm o barcă și mergem? Stăm cuminți la verdeață, tu rîgîi, Culcușica citește și eu… același,

PINGUINU
CU MUSTAȚĂ

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *