„Aseară ți-am luat basma/ Unde-i alianţa mea…“, cînta, ca turbata, tanti Nuţa Cucu, mai acu două nopţi, întoarsă dă la cheful unui pesedist de mare valoare, autentic tezaur inestimabil al acestui oraş. Parşiv cum mă ştie toată lumea, am dăschis termopanu dormitorului ş-am ascultat prin plasa de ţînţari, că pe-aia n-am dăşchis-o, să nu să trezească Culcuşica, această minune extraterestră a spaţiului temporal pămîntean.
„Coana Nuţa, paraşutista/ Pune pe ţambal batista/ Dreapta veche se uneşte/ Pesedeu-îngălbeneşte“. Am fugit în birou şi mi-am luat hîrtie, pix şi aifonu, că are lanternă, să văd dracului ce scriu, şi am revenit la termopanu Culcuşicăi, decis să scriu poeziile debitate dă tanti Nuţa Cucu la beţie. Eu nu credeam că politica te poate ameţi în halul ăsta, acum am observat că, totuşi, nu-i o simplă hakiţă să te dai mare într-un lighean dă plastic autohton. Cu aifonu-n gură, pixu-n mînă şi hîrtia pă genunchi m-am apucat să scriu creaţiile -impropriu spus creaţii, la urma urmelor, că ştiu ce scriu eu, nu de alta! – cuprins dă fiorul tridimensional în care se arăta, luzciferic, o coapsă de-a Culcuşicăi. Mai să-mi cadă pixu din mînă şi să-nghit aifonu cînd am văzut, la erteseu, pe Voica, debitând ceva tot din dreapta unită, cu aluzii fine la versurile cîntate pă năsălia străzii noastre de tanti Nuţa Cucu. Similitudinile acestor ocazii m-au dus la concluzia că nu-i a bună cu pesedeul local, i se-apropie ceasul, şi abia aştept, sincer, să-l văd pă Bidilici cum îşi înghite opulenţa discursului infatuat cu care ne-a tratat până acum. N-am nimic cu el, săracu, e inculpat, şi ştiu cum e treaba asta, că şi eu am fost tînăr şi necugetat. Dar parcă nu să merită să iei atitudine, poziţie şi opoziţie faţă de ceea ce se-ntîmplă aici, la cîţiva metri depărtare de cracu piciorului lui Costel, primarele a cărui frunză dă arţar plantat prin Severin samănă al dracului dă bine cu frunza lui tanti Nuţi Udrea. Las că-l prin eu pe şmecheraşul ăsta multi-partidinic, dă o să-l fac să spună toate proprietăţile pe care a uitat să şi le treacă-n declaraţia dă avere în limba austriacă.
„Tanti Cucu, du-te la culcare, politica nu să face noaptea, cînd numai cucuvelele sînt treze, dimineaţă, la o cafea, facem schimb dă impresii liricoide, eu din expertiza mea dă sentimental uşchit, şi mata din ce-ai auzit pe la unu şi-altu din pesedeu.“ Nu ştiu dacă m-a auzit, că m-am retras din borcanu meu dă observator imparţial al fenomenului politic, şi, din neatenţie, am călcat-o pe Culcuşica pă unghia stîng-a piciorului drept, şi-a tresărit, cîntînd: „Guriţa mea cu mustaţă/ Am un ideal în viaţă“, aşa că mă semnez, pă data viitoare:
PINGUINU CU MUSTAŢĂ
