Un coleg de prin presa locală ne-a trimis, – spre delectare, probabil -, un fragment dintr-o carte, la care şi-ar fi adus şi el contribuţia, în mică măsură, chiar dacă asta înseamnă… transcrierea acesteia. Nu l-am întrebat şi nici n-avem de gând dacă, vizavi de personajul principal al cărţii, are vreo simpatie de genul FREE GEORGICĂ CORNU! E treaba fiecăruia ce gusturi sau hachiţe are, noi nu facem altceva decât să-i arătăm că are valoare, prin contribuţia lui, la această operă de artă. Aşa că nu ne rămâne decât să vă prezentăm, în continuare, ÎN EXCLUSIVITATE ŞI-N DIRECT, că-n reluare nu se mai poate, ceea ce am primit:
MC: În vremea comunismului se ţinea nedeea, era la fel de respectată tradiţia?
CORNU: Toate horile se ţineau atunci…în primul rând la Paşti era…deci toată iarna femeile lucrau şi în fiecare marţi a 3-a zi de Paşti îşi prezenta în satul Gornoviţa, în Prejna cred că luni, la horă îşi prezentau hainele pe care le-au făcut…izvoadele care le-au făcut de Paşti..fiecare trebuia să….era o fală…cine are cel mai frumos model…de oprege, de ciupag, chiar şi încălţăminte care cum reuşeau. Alea erau ţesute de femei…iarna asta făceau, ţeseau haine şi ţeseau covoare, pături, tot felul de astea care aveau nevoie…şi era o fală…să fie cel mai frumos model…mergeau până în Banat să ia modele, să ia materiale, era fir de boiangic, fluturi. După aia, era de Crăciun…începând cu Sfântul Ştefan, la Sfântul Nicolae nu era la noi, în seara de colindat era colindeţu…şi colindam prin tot satul, era plăcut, luam satul de cap la coadă şi mergeam după colaci, tinerii toţi grămadă…şi după aia care erau mai mari încheiau ziua la un joc de poker. Şi acolo, rachiu, se pierdeau bani, după aia, în 25, în ziua de Crăciun era horă, în 26 era zi liberă, în 27 era Sfântul Ştefan…la fel era horă pe 27 şi 28, 29 era liber, în 30 în general era câte o serbare care se dădea prin sate…în ziua republicii şi atunci se ţinea horă…în 31 era Moş Gerilă.. .aşa era anul nou…şi atunci lumea se strângea la cămin, venea Moş Gerilă, striga cadou şi după aia horă…la un Moş Crăciun din ăsta aveam 2 prieteni, unul chiar a murit şi un verişor aşa mai de departe..am venit la mine seara acasă, am luat un bidon de 10 litri de ţuică, ne-am dus la cămin, l-am pus în mijlocul căminului, am luat muzicanţii, le-am dat nu mai ştiu câţi bani..şi le-am spus să cânte cât pot. Am început hora pe 3-4 rânduri şi am terminat-o noi 3 şi cu fete dezbrăcaţi până la brâu, în pielea goală…în data de 1 ianuarie, toată lumea zicea că suntem nebuni, că nu suntem normali. Fetele nu erau dezbrăcate, erau ude.
MC: Spuneţi-mi, pentru că se spune că întâi Starici au împământenit treaba asta ca în ţările socialiste să nu mai existe Moş Crăciun, să fie Moş Gerilă şi în plus să nu mai fie îmbrăcat în roba roşie atât de bine cunoscută ci într-una albastră. În zona muntelui a ajuns modelul ăsta.
CORNU: La noi, Moş Gerilă era îmbrăcat într-un cojoc alb cu pielea întoarsă, deci cu lâna afară, în opinci, cu barbă, mascat ca să nu-l cunoşti.
N-a fost niciodată albastru sau altfel..Cum ne spuneau părinţii, nu ştiam că asta este realitatea, ne spuneau că vine noaptea Moş Crăciun şi îmi aduce bomboane… iar dimineaţa, primul lucru: mă uitam sub pernă… eugenii, bomboane, biscuiţi, ce era atunci..
MC: Şi acum, nemaifiind copil, vă daţi seama că acum gestul contează mai mult decât atunci.
CORNU: Oricum, lumea era mult mai simplă, mai pură, mai curată…
MC: Fratele cel mic?
CORNU: A fost cu decretul lui Ceauşescu, când a interzis avorturile, el este mai mic ca mine cu 10 ani, dar el a fost într-un fel bucuria lui tata pentru că o perioadă au încercat să mă convingă pe mine să vin la ţară să rămân cu ei după ce fac şcoala, să fac mecanică agricolă, să fiu tractorist, şi am plecat şi n-am mai venit şi după ce l-au făcut pe Petrişor au zis:”Doamne, el este” şi atunci tata s-a apucat să facă o casă pe care a făcut-o în roşu şi i-au făcut toate poftele, nu conta când se scoală, chiar făcea ce vroia. Taică-meu a murit tânăr, la 56 de ani, nu ştiu câţi ani avea fratele, însă în orice caz s-a trezit dintr-odată cap de familie şi n-a ştiut cum să reacţioneze şi în final a plecat o perioadă, a lucrat miner la Motru, acolo a avut un accident, după aia l-am adus în Timişoara, l-am spitalizat acolo şi a rămas în Timişoara. Dar ştiu că vizavi de faptul că era protejat, în momentul când el a vrut să dea examen în liceu la Severin, l-a adus tata, l-a lăsat la cămin sau l-a dus la cineva dar ştiu că tata a plecat acasă cu autobuzul pe Bâlvăneşti şi Petrişor a plecat pe Baia de Aramă şi a ajuns înaintea lui tata şi n-a dat niciun examen. Casa bătrânească,cea mare,o dărâmase şi au vrut să-i facă o casă nouă lui Petrişor ca să rămână, tata a murit, casa a rămas în roşu pe care am terminat-o eu după aia.
MC: Casa din dreapta?
CORNU: Şi a mare şi a mică era tot de el acolo. Vroia să facă o bucătărie de vară că era zidită numai până la planşă dar era făcută din piatră, pe care eu le-am terminat după aia şi le-am făcut. Şi casa mare în care stau eu şi casa din deal era casa în care ne-am mutat la un moment dat, aveam 3-4 ani…
MC: Că tot aţi vorbit de liceu…
CORNU: Tata era foarte priceput, era croitor, ceasornicar, avea maşină de tricotat, de tors, făcea fotografii, era tâmplar, era un tip care ştia de toate să facă…veneau până aproape de la Bâlbăneşti să facă flanele, însă el le ducea cu vorba, nu le făcea foarte repede dar stăteau oamenii, că le făcea bine..când era cureaua mai strânsă, mai făcea un flanel, mai cosea un pantalon şi mai veneau nişte bani..Câştiga bani destul de uşor…când lucra bine făcea un flanel jumătate pe zi, la 2 zile făcea 3 flanele, omul venea, le lua şi lua bani frumoşi pe ele. Era o maşină care făcea flanele din aţă mai groasă…firul trebuia tot subţire şi din cauza asta era cea mai apreciată acolo în zonă..
MC: Ieşea gros?
CORNU: Puloverul ieşea gros şi ţinea mult ..nu era aşa pretenţios la toţi..pentru că dacă firul nu er ators foarte subţire la celelalte maşini nu mergea…erau mai sensibile şi el avea atu-ul ăsta.
MC: La un moment dat, a venit momentul despărţirii de sat. A trebuit să mergeţi la liceu în oraş…Cum a fost impactul cu oraşul?
CORNU: Când am terminat şcoala şi am dat la liceu, a fost prima dată când am venit în Severin…întretimp cred că fusesem o dată sau de două ori până la Baia de Aramă dar pe jos, nu cu autobuzul..pe jos dus şi pe jos înapoi..se mergea înainte de Paşte. Era târg la Baia de Aramă, tot felul de oale ce se luau de Paste. Am venit la oraş, am dat examenul şi am stat la un om de al meu de aici din Severin. Eu, iniţial, am vrut să dau la profesională, atunci era la modă, făceai trei ani, intri pe banii tăi, nu mai ai treabă şi tot timpul căutam să fiu independent.. mergeam la coase pe bani în sat, eram cel mai bun cosar, la sapă, la toate muncile câmpului şi aveam banii mei. Şi în clasa a-8-a, semestrul I a trecut aşa…că dau la profesională… taicămiu zicea că mă duc la liceu. Tot aşa pânăcând am văzut că nu e de glumă…directorul şcolii era tata lui Niculina Stoican, şi la un moment dat mi-a zis că nu-i de joacă şi că vrea să dau la liceu. M-a luat el la meditaţii şi am început să învăţ…atunci se dădea la matematică, română şi istorie. Ştiu că atunci taicămiu discuta cu profesorul de română şi a zis: „Bă, Aurică, la română garantez că intră” a matematică la fel, m-a garantat profesorul de matematică, eram bun..la istorie a zis că pic, eram zero. Şi m-am apucat să conspectez toată istoria, aveam un carneţel, unde aveam tot ce era din istorie, toate datele. De acasă până la şcoală şi înapoi le spuneam şi pe drum. Am venit aici, am dat examen la liceu şi la matematică şi la română am avut ghinion, n-am făcut foarte bine şi când m-am dus la istorie, a rămas încântat..nici nu mai ştiu cine era profesor de istorie.. dar a rămas încântat, m-a întrebat la ce şcoală sunt şi mi-a dat 10. Şi am intrat la liceu datorită istoriei.
MC: V-a speriat oraşul?
CORNU: Am stat în primul an în gazdă la un unchi de al meu, fratele lui maicămea, era tânăr cu nevastă, avea un copil şi stăteam la ei, mă lăsa cu copilul şi ei plecau la diverse întâlniri. În plus, aveau televizor, la ţară n-aveam, nu aveam treabă cu învăţatul ţi după primul trimestru am luat numai note mici, taicămiu mă tot întreba ce note am, cum merge şcoala, i-am zis că totul e bine. La un moment dat, dirigintele de la şcoală m-a luat şi mi-a trecut în carnet pe o pagină numai note de 2, 3, 4 şi le-am modificat, ieşea 8,7,6, ca să nu vadă taicămiu, dar am rămas cu multe corigenţe pe primul trimestru, şi la un moment dat în trimestrul II m-a ascultat la matematică şi mi-a tras un 3 şi mi-a cerut carnetul. I-am spus că nu am şi un coleg, Dubovan, i-a dat carnetul. I-am dat carnetul şi când s-a uitat pe prima pagină, i s-a părut suspect, s-a uitat în catalog şi mi-a zis că am schimbat notele. I-a spus dirigintelui, iar acesta trimite, fără să ştiu, o scrisoare lui taicămiu şi îl cheamă la şcoală. Şi tocmai când intram la matematică a venit taicămiu, profesorul l-a întrebat pe cine caută şi i-a zis că are un copil acolo. M-a chemat profesorul afară şi mi-a zis:”Domne, păi dumneata aşa vii la el în loc să vii coadă pe mătură şi să te apuci să-i tragi o mamă de bătaie că uite dumneata stai şi munceşti şi el îşi bate joc” şi atunci am luat două palme în faţa clasei de la taicămiu şi până la sfârşitul zilei m-a băgat la cămin. Şi am reuşit până la urmă, au tras şi profesorii de mine şi m-am pus pe învăţat şi n-am încheiat anul bine. Nu m-am dus nici la profesională, nici nu am plecat, n-am mai stat în gazdă şi a fost bine. În clasa a-11-a, în vacanţă, am tras o beţie la ţară ţi m-am culcat sub un nuc cu încă un prieten de al meu şi mi s-au umflat niţte ganglioni la gât ţi mie ţi lui. El s-a dus la un asistent, eu m-am dus la altul. Ăla a făcut penicilină mai multă ţi i s-a tras, ăsta la care am fost eu mi-a zis că îmi face o penicilină şi dacă mă mai doare,să mă duc iar la el. Şi adevărul este că, în mintea mea m-am gândit că mă doare mai tare penicilina decât ganglionul şi că nu mă mai duc. A rămas infectat şi în clasa a-11-a, cred că ultimul trimestru sau ultimele două trimestre a trebuit să le fac la Mangalia, am fost operat acolo şi am stat din aprilie până în septembrie am stat la sanatoriu la Mangalia şi cu program de plajă şi n-am avut nimic în final. În spitalul respectiv era şi şcoală şi liceu, eram cel mai bun acolo la şcoală, când am venit în clasa a-12-a la Severin am venit numai cu medii de 9 şi 10. Au zis:”Domne, ce s-a întâmplat cu tine?” Stăteau acolo profesorii să nu le dau la ceilalţi să copieze.
