Mai toţi oamenii politici locali şi-au rupt cămaşa de pe ei în campaniile electorale, promiţându-ne că ne vor spune, de fiecare dată, adevărul. Adevărul lor, care nu-i atinge cu nimic, un adevăr potrivit gurilor căscate de ţăranii de prin satele judeţului, unde nu-i apă, canalizare şi lumină, iar drumurile se prezintă ca dinaintea venirii lui Ceauşescu la putere, de-am ajuns să-l căim, nu alta! Ăla, de bine de rău, cu politica lui, a construit ceva-n ţara asta, ceva ce ăştia, de acum, POLITICIANIŞTII, nu ştiu decât să distrugă. În interesul lor, sau al grupurilor pe care le conduc. După care, cu mâna pe inimă şi sufletul împăcat, vin spăşiţi în faţa micilor ecrane pentru a ne spune adevăruri. Adevărurile lor bat, de departe, setea noastră de adevăr, şi asta se vede la fiecare preluare de putere. Măgăriile celor de dinainte se continuă într-o „colaborare“ mai mult sau mai puţin făţişă, măgăriile actuale se dezvoltă întru colaborări viitoare… Se face apel la instituţiile statului care vor lua măsuri, instituţii POLITIZATE până-n măduva oaselor, uneori ni se serveşte câte-un mic corupt care, ca să se-nveţe minte, e pedepsit „cu suspendare“. Că nu se ştie când mai avem nevoie de el.
Poate că nu ne-am săturat de setea asta de adevăr, poate că cei 25 de ani sunt o nimica toată, ca să-l învăţăm minte pe Brucan şi vorbele lui de duh.
Anul ăsta, 2014, se anunţă a fi unul de bun augur pentru judeţul ăsta, zic unii. Dar, sincer, nu cred că actuala conducere o să facă faţă provocărilor. Se pregătesc iar reabilitări de cămine culturale în sate unde ţăranilor le-au murit şi sufletele, reabilitări de sedii de primărie, ca să aibă tartorii locurilor unde să-şi bea cafeaua la umbră de aer condiţionat, tare m-aş mira să n-apară locuri de joacă pentru copii prin păduri şi păduri prin mijlocul asfaltului. Nu văd o viziune concretă de dezvoltare a satului mehedinţean şi adevărul este că satul moare fără să fi aflat un lucru sinistru: acela că au trecut 25 de ani de adevăruri politicianiste spuse la lumina lămpii cu gaz, unica soluţie de rezervă când „se ia lumina“, de a-l readuce în simţuri şi gândiri pe Ceauşescu şi adevărurile lui.
St. JUST
